Sărăcia, educația, sistemul medical, migrația, birocrația, alcoolismul, conflictele dintre generații sunt doar câteva dintre temele mereu actuale și unde vom găsi eroi despre care să vorbim. În cele două zile de instruire, trainera Polina Cupcea, editoră la Oameni și Kilometri, le-a povestit jurnaliștilor din experiența ei de realizare a longread-ului: „Pentru unele istorii realizate de mine am stat și câteva zile în unele localități, în orfelinate, în familii sau cabinetele unor medici. Unele subiecte le găsești întâmplător, altele ți le sugerează cineva, te duci undeva după un subiect și mai afli despre altele trei. Trebuie să revenim la eroi, nu putem surprinde totul într-o zi. În procesul de documentare, unele detalii nu se întreabă, dar se observă. Oricine poate deveni eroul istoriilor noastre”, spune jurnalista.

Longread-ul trebuie să-l facă pe cititor să audă, să vadă și chiar să miroase

Polina i-a îndemnat pe jurnaliști ca, prin intermediul istoriilor, nu doar să povestească, dar și să-i ajute prin exemple, sfaturi, pe alți oameni ajunși în astfel de situații: „Longread-ul este o poveste bazată pe fapte reale. Și acum, sincer, cui nu-i plac poveștile sau cui nu i-au plăcut? Doar că ceea ce facem noi ca jurnaliști, diferit de ceea ce a scris, spre exemplu, Ion Creangă este că noi operăm cu informații adevărate, neinventate. Punem sufletul omului pe tavă în toată goliciunea lui. Unii ar putea întreba cui trebuiesc longread-urile astea, textele astea kilometrice care „fură” și câte o jumătate de oră pentru a le citi? Sau de ce să scriem povești, când ne putem informa dintr-un video de pe TikTok sau o postare de două rânduri de pe Facebook? Scriem povești ca să producem o schimbare în societate. Anume longread-urile apasă pe niște butoane în creierul nostru și ne fac să empatizăm cu protagoniștii într-un mod uluitor. Ne apropie mai mult unii de alții. De asta aș încuraja jurnaliștii să scrie cât mai multe povești. Mai ales că ele nu doar schimbă lumea, dar și vindecă. Iar noi avem nevoie tare mult de asta”.

Longread-ul este viitorul jurnalismului?

Așa cum instruirea a fost online, participanții au exersat articolele lungi prin a descrie încăperea în care se află și să facă portretele oamenilor din preajma lor. Vitalie Gaidarji de la portalul Laf.md din Comrat spune că până acum istoriile realizate de echipă erau mai mult istorii de succes: „Noi practicăm longread-ul și istoriile umane, dar în mare parte vorbim despre experiențe de succes. După această instruire, am discutat cu colegii că ar fi bine să le arătăm cititorilor și problemele cu care se confruntă semenii lor. În curând, datorită concurenței mari pe piața media, multe publicații vor deveni tematice, astfel cred că anume longread-ul este viitorul mass-mediei din Moldova”.

Svetlana Cernov, ziarul Est-Curier din Criuleni: „Îmi place să citesc longread-uri, înveți multe din ele... Textele lungi pe care le scriu acum sunt interviurile şi reportajele. În ele descriu oamenii şi problemele sau realizările lor. Dar într-un ziar nu ne permitem texte mai lungi de o pagină, cu maxim 3 fotografii, astfel de texte sunt perfecte pentru online. Diferența dintre ceea ce fac şi ceea ce am învățat de la Polina Cupcea este prezența, într-un longread clasic, a anturajului eroului, a culorilor şi detaliilor vieții acestuia, elementele multimedia, analizele şi datele statistice, alte detalii care leagă textul-poveste de realitate. Și multe fotografii, imagini video. Ele întregesc povestea, te introduc în temă, în peisaj, te fac parte a poveștii. Poate o astfel de istorie este o experiență de care are nevoie cineva”.

Instruirea a fost organizată în cadrul proiectului „Presa locală profesionistă – conținut de calitate pentru cetățeni”, implementat de Asociaţia Presei Independente (API) şi finanţat de Ambasada SUA în Republica Moldova. Opiniile exprimate în cadrul proiectului aparțin autorilor proiectului și nu corespund neapărat celor ale Ambasadei SUA.